Contributia Armatei Romane la faurirea Romaniei Mari

La solicitarea unor vechi prieteni de-ai mei pasionaţi şi de istoria naţională şi care mi-au adresat fireasca întrebare retorică: de ce nu se face caz şi de contribuţia Armatei Române la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, cu documente veridice, am dat peste un vechi colecţionar, dr. Ioan Costea, care m-a pus în faţa unei fotografii de colecţie datată 1918, frumos înrămată, pe documentul în sine ieşind la iveală, caligrafic scris, următorul text din care va rezulta şi autorul lui, ca şi momentul sau împrejurarea istorică. Redăm integral textul: „Primăriei oraşului Suceava, răspunzând chemării populaţiei bucovinene, având şi încuviinţarea domnului general Zadic, comandantul Diviziei 8- A-fără alte instrucţiuni- decât de a ţine o strânsă legătură cu primarul oraşului, distinsul prof. Eusebiu Popovici, în zorii zilei de 6 noiembrie, stil nou, 1918, am trecut cel dintâi în fruntea a 48 de grăniceri, grade inferioare şi un ofiţer, desfiinţând graniţa şi intrând în vechea capitală a Moldovei, cântând „Pe-al nostru steag e scris Unire”. Am arborat tricolorul românesc sus pe turla primăriei, ca vântul suflând în faldurile lui să ducă ştirea întregii populaţii bucovinene că a sosit ceasul de scuturare a ei de sub jugul austriac.

Advertisements

În amintirea dragostei de care am fost înconjurat de toată suflarea românească şi ca o amintire scumpă tuturor. Maior Ion Antonescu”. Înainte de a ne prezenta şi cealaltă piesă a puzzle-lui istoric, l-am întrebat pe colecţionarul nostru care este opinia sa faţă de această piesă a colecţiei: „Eu, nefiind contemporan cu mareşalul Antonescu, nu mă pot poziţiona vis-a-vis de personalitatea domniei sale. Deci, după această fotografie achiziţionată de la un târg de antichităţi, este primul ofiţer român care, la 6 noiembrie 1918, a intrat în Suceava la indicaţia generalului Zadic, iar populaţia l-a primit cu o căldură deosebită, marcând încă un moment din Reîntregirea României. Peste ani, acelaşi om a dat comanda „Români, vă ordon treceţi Prutul!” din altă postură, aceea de comandant al Armatei Române, de astă dată. La 1918, Antonescu deja făcea parte din Statul Major al Armatei, nefiind străin de planu de apărare al ţării, având relaţii cu generalii Constantin Prezan, Ieremia Grigorescu şi mareşalul Averescu. Bunicii mei au luptat pe acele timpuri…Vremurile acelea oglindeau dreptul poporului român de a-şi apăra demnitatea naţională, în contextul în care Mica Românie era înconjurată de imperii flămânde întotdeauna.” Cealaltă piesă este un tablou de front reprezentându-l pe temutul general Mackenzen sau supranumit „Spărgătorul de Fronturi” şi este datat 01.02.1918, pictat în localitatea Putna Seacă, situată la vreo 8-10 km. de Mărăşeşti, pictura fiind realizată de P. Demetrescu. „Constantin Averescu a fost coleg la Academia Militară din Germania cu generalul Mackenzen. În timpul Marelui Război, Mackenzen îşi avea Cartierul General la cota 1001, Odobeşti, de unde coordona operaţiunile armatelor germane. Glumind, pot să spun că mareşalul Ion Antonescu şi generalul Mackenzen s-au întâlnit după aproape 100 de ani în colecţia mea.”

Te-ar mai putea interesa...