Category Archives: Ciocnirea civilizatiilor

Crestinism vs. Islam (IX)

In ultimul episod am vazut cum o mare civilizatie mediteraneeana acapara puterea in Cornul Abundentei, aducand cu sine obiceiuri noi, “democratice” aflate intr-o vizibila contradictie cu rigurozitatea religiei iudaice.
Seductia elenismului, termen care defineste totalitatea conceptelor grecesti asumate de un alt popor, ii prinde incet dar sigur si pe israeliti care se integreaza vrand-nevrand in noua lume. Mii de familii evreiesti se stabilesc in acea perioada in comunitatile elenistice riverane Marii Mediterane precum in Siria, Corint, Grecia continentala. O comunitate aparte de expatriati isi gaseste refugiul la Alexandria, in Egipt unde intemeiaza una dintre cele mai vechi sinagogi din afara Palestinei.
Aici, un grup de saptezeci de batrani sau de intelepti, traduc din ebraica in elina sau greaca veche scrierile vechi testamentare, versiune numita Septuaginta adica de la cei saptezeci de invatati traducatori, chemati special de la Ierusalim de catre regele Ptolemeu al II-lea Philadelful. De aici desprindem o concluzie, evreii din diaspora alexandrina isi uitasera aproape limba materna si aceste scrieri sacre traduse in greaca veche, limba a Imperiului alexandrin, pe care si-au insusit-o in captivitatea autoimpusa i-a ajutat foarte mult sa-si conserve identitatea religioasa, ca si pe cea nationala, deopotriva. Pe langa Pentateuh sau primele cinci carti sacre atribuite lui Moise si pe care se bazeaza cultul mozaic, s-au tradus Cartile Regilor, Cronicile, Profetii si o succesiune de carti necanonice sau populare care nu sunt inspirate de divinitate, dar sunt bune de citit, numite in greaca Anaghiskomena. Septuaginta este folosita si azi ca traducere ale Bibliei de catre Biserica Ortodoxa, cea Catolica si Bisericile Vechi Orientale sau cele care au refuzat hotararile dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice (din cele sapte, pe care le recunoatem noi si catolicii) ori care le pastreaza partial (Biserica Nestoriana, primele doua, Biserica Armeana, primele trei). Septuaginta a fost respinsa din codexurile biblice reformate si neoprotestante, care merg pe diferite traduceri ebraice ale Pentateuhului. Conform unei traditii vechi a Bisericii unul dintre intelepti ar fi fost Dreptul Simeon, cel care L-a intampinat pe Pruncul Iisus la Templu. Se pare ca a fost pedepsit deoarece se indoia de textul din Isaia in care se spunea: “Iata, Fecioara va lua in pantece”(…)

Doua civilizatii stravechi: Okinoshima si Dridu

Se spune pe drept cuvânt că Muntele Athos sau Grădina Maicii Domnului este un loc sfânt al Ortodoxiei, cu mănăstiri frumoase, unele consacrate Maicii Domnului, chiar de către vrednicii noştri voievozi Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul ori martirul Vodă Brâncoveanu. Pe Muntele Athos accesul femeilor este interzis conform canoanelor în vigoare dar, oare să fie singurul loc sacru de pe planetă interzis urmaşelor Evei?
Mi-e teamă că nu! În extremitatea Orientului, la capătul celălalt al Terrei se află izolata insulă niponă Okinoshima, unde sunt trei mici morminte sacre Shinto, care constituie Muntele Sanctuarului Munakata. Insula poate fi vizitată o singură zi pe an, la data de 27 mai şi nu oricine poate ajunge pe insulă. Numărul vizitatorilor este limitat la 200 de bărbați care în prealabil trebuie să practice o abluțiune, adică o spălare rituală pentru purificare, în apa mării. În restul timpului pe insulă trăiesc doar preoţi șintoişti. Când vizitatorii pleacă, nu pot lua nimic cu ei și nu trebuie să vorbească despre călătorie. Data de 27 mai, când insula este deschisă publicului masculin este cea în care sunt comemoraţi soldaţii japonezi şi ruşi care au murit în luptă în Marea Japoniei, în 1905. Insula este din 2017 în lista Patrimoniului UNESCO.
Originile unui popor pot fi detectate cu ajutorul unei sau mai multor culturi străvechi conservate sub forma artefactelor, în sol ori în ape. În aceste situri arheologii găsesc urme total sau parţial conservate de locuinţe, arme, unelte, oase şi resturi alimentare, chiar. Poporul român nu face excepţie de la regulă, cel puţin astfel ni-l relevă Cultura Dridu, dată de numele unei vechi localităţi de pe malurile râului Comana din judeţul Ialomiţa. Ceramică, unelte, locuinţe şi ritualuri de înmormântare creştinească i-au făcut pe istorici să conchidă că aceste artefacte aparţineau de populaţia autohtonă romanizată deja din faza finală de formare a poporului român menţionat la acea vreme, sec. VIII-XI, în izvoarele contemporane sub numele generic de vlahi.

eXTReMe Tracker