Un sarcofag din piatră vechi de peste 1.000 de ani a fost descoperit în sudul Mexicului şi ar putea aduce noi indicii privind cauzele declinului civilizaţiei Maya, a anunţat arheologul-şef al echipei care a făcut descoperirea.

Mormântul a fost localizat în noiembrie, de specialiştii Institutului naţional de antropologie şi istorie (INAI) din oraşul maya Tonina, în statul Chiapas, la frontiera cu Guatemala.

Acest tip de sarcofag este "unic în Mexicul antic", potrivit INAI.

Sarcofagul şi piatra sa de mormânt datează din anii 840 - 900 era noastră, a precizat arheologul Juan Yadeum.

Osemintele ar putea aparţine unei femei sau unui adolescent de rang înalt, potrivit arheologului.

Descoperirea va aduce noi informaţii despre "responsabilii declinului" civilizaţiei Maya, pentru că mormântul a fost deschis între anii 1490 şi 1495, a explicat acesta.

Acest lucru ar putea indica dacă aceşti "responsabili" erau localnici influenţaţi de un grup din câmpia înaltă andină sau dacă veneau din America Centrală sau din regiunile limitrofe Mexicului actual, potrivit arheologului.

Civilizaţia Maya, care a apărut în jurul anului 2000 înaintea erei noastre şi a dispărut în jurul anului 1546, la jumătate de secol după sosirea conchistadorilor spanioli, s-a dezvoltat într-o mare organizaţie politică.

Numeroasele teorii asupra cauzelor declinului acestei civilizaţii implică luptele interne sau războaiele, revoltele populaţiei supuse sau abuzul de resurse naturale care a alterat ecosistemul, provocând secetă şi dispariţia recoltelor, se afirma intr-un comunicat remis Agentiei Mediafax.

Mit, legendă ori istorie orală şi cu toate aceste frământări ale savanţilor, o istorie scrisă, desprinsă parcă din ireal căci, perioada în care a trăit, era asaltată de un misticism religios popular foarte fecund în exprimare, de unde, eroina noastră, Jeanne d”Arc, supranumită mai apoi, Fecioara din Orleans, se trăgea, fiind originară din sătucul Domremy(azi Domrémy-la-Pucelle, în Estul Franţei, n.a.) de pe domeniul ducelui de Berry, din frumoasa şi fertila regiune Champagne şi văzu lumina zilei la 6 ianuarie 1412 în casa unor modeşti fermieri, Jacques şi a sa soţie Isabelle, în vremuri tulburi pentru patrie: lungul Război al Celor 100 de Ani (1337-1453). În jocurile nevinovate ale copiilor de atunci, crescuţi la ţară, tânăra Jeanne deprinse istoriile orale cu îngeri ori sfinţi şi sfârşi prin a auzi ea însăşi nişte voci de Sus venite, care o îndemnară, în cele din urmă, la numai 16 ani, să pornească în ajutorul lui Carol al VII-lea, suveranul care nu putea să se încoroneze în propria-i ţară ocupată de englezi şi prea neajutorat să se impună în faţa supuşilor, retrăgându-se într-o siguranţă aparentă în străvechiul castel Chinon de pe Loara, acolo unde-l şi găsi Ioana deghizat într-un curtean ascuns de ai săi. Trecând cu brio testul la care fu supusă i se încredinţă, ca trimisă „divină” comanda trupelor care scoaseră Orleans-ul (cheia Franţei) de sub ocupaţia garnizoanei engleze în mai 1429, apoi îl duse pe blândul Carol la Reims, în catedrală, unde se încoronă ca rege.Numele ei era deja de rezonanţă naţională când a fost capturată de aliaţii englezilor, burgunzii, la Compiegne, un an mai târziu. Precum oarecând Iuda, burgunzii au vândut-o englezilor pentru 10.000 coroane de aur şi a fost judecată de un tribunal eccleziastic întrunit la Rouen (Normandia, n.a.) pentru erezie. În mai 1431 era arsă pe rug. Măcinat de regrete tardive, peste 25 de ani Carol o va reabilita, iar Biserica cea Romană şi Catolică o canoniză în 1920. Într-un alt capăt al continentului, într-o ţară supusă vicisitudinilor vremii, un domn destoinic îi asigură 30 de ani de stabilitate, prosperitate şi înflorire economică. Alexandru cel Bun (1400-1432) reuşi să normalizeze relaţia cu Patriarhia de Constantinopole prin recunoaşterea, la 1401, a lui Iosif Muşat ca mitropolit al Moldovei cu reşedinţa la Suceava, apoi, la stăruinţa ierarhului moldav strămută de la Cetatea Albă la Suceava moaştele Sfântului Ioan cel Nou la care ne închinăm zilnic. Nu-şi lăsă nici vecinii politici neajutoraţi şi, la 1410, îşi trimise trupe în ajutorul regatului polon la Grunwald (Câmpia Verde, n.a.) contra temuţilor teutoni. Un oarecare călugăr, Gavriil Uric, realiză sub domnia sa o miniatură slavonă unică la timpul ei: Tetravanghelul de la 1429, iar doi mari cărturari români, Grigore Ureche şi Miron Costin, îl vor numi întru posteritate „cel Bun”.