Motto: “Conversatia este o arta in care omul are drept adversar intreaga omenire.” (Ralph Waldo Emerson)

“Trupurile neinsufletite ale celor doi soldati americani rapiti vineri in Irak au fost gasite, a anuntat un purtator de cuvant al Ministerului Apararii de la Bagdad. Autoritatile militare americane din Irak nu au confirmat inca informatiile. Potrivit Ministerului Apararii de la Bagdad, corpurile celor doi au fost gasite in regiunea Yusufiah, situata la 25 de kilometri sud de Bagdad, in apropierea unei centrale electrice. Nu a fost precizata nici data la care cei doi au fost ucisi si nici cand au fost gasite trupurile lor. Thomas Lowell Tucker, de 25 de ani, si Kristian Menchaca, de 23 de ani, au fost dati disparuti duminica noapte de armata americana. In comunicat se specifica faptul ca cei doi au fost rapiti la Yusufiah, iar un al treilea soldat a fost ucis. Ieri, un grup terorist care are legaturi cu Al-Qaeda a revendicat rapirea soldatilor americani, dar nu a adus nici o proba in acest sens. Aceeasi grupare a revendicat, ieri seara, rapirea a patru diplomati rusi si a dat Moscovei un ultimatum de 48 de ore pentru a parasi Cecenia si a-i elibera pe toti prizonierii musulmani.” (o stire)

STIRI ASEMANATOARE celei prezentate in randurile de mai sus, sunt o prezenta cotidiana in mass-media din intreaga lume si acest aspect nu trebuie sa ne mai mire, deoarece, in fond, ele nu mai reprezinta o noutate de la reluarea ostilitatilor in zona Golfului Persic, din martie 2003 si pana in prezent. Aproape ca au devenit la fel de proverbiale precum refrenul videoclipului Jeanny, al regretatului Johann Holzel, alias Falco. Au platit cu vietile lor chiar militari ai patriei romane, din dorinta guvernantilor post-decembristi de a-si spala trecutul comunist in apele murdare ale slugarniciei pro-occidentale. Acest articol, inceput in episodul precedent, isi propune sa arunce o alta lumina asupra realitatilor din Irak, analizand toate particularitatile conflictelor zonale, din Epoca Moderna, zona in cauza aflandu-se sub mandat otoman si pana in prezent, luat ca punct de reper de la finalul primei conflagratii mondiale, cand tinutul dintre rauri, Mesopotamia, intra in atentia Marilor Puteri o data cu descoperirea celor mai mari rezerve de petrol ale planetei. Pretul aurului negru costa anual milioane de vieti omenesti nevinovate. Actualul conflict din Irak, este unul asimetric, in tipologia razboaielor moderne si contemporane, insemnand ca o putere mica, care nu dispune de resursele militare necesare spre a face fata inamicului numeros dispus in teren, duce o lupta de hartuire a invadatorului prin felurite mijloace, mai mult sau mai putin ortodoxe: luarea de ostatici, rascumparari, capcane de teren sau pustiirea propriului avut obstesc, in detrimentul partii adverse.

Geneza istorica a Orientului Mijlociu (II)

Cea de-a doua etapa importanta in geneza si evolutia istorica a teritoriului dintre cele doua rauri sau Mesopotamia, in acceptiunea lumii elenistice, o constituie fara indoiala lumea Islamului, cu tot ceea ce acest univers se defineste prin cultura, civilizatie si nu in ultimul rand prin religia sa. Dar ce este Islamul? Auzim pronuntandu-se uneori ostentativ acest termen, cu precadere din partea istoriografiei occidentale, mai ales dupa evenimentele de la 11 septembrie 2001, care, in opinia unor analisti, ar fi rasturnat lumea cu susul in jos. Nimic mai neadevarat, deoarece aceleasi realitati dintre Occident si lumea musulmana erau vizibile si mai inainte, doar ca exista un obicei de a se face din tantar armasar. Autorul studiului de fata, nefiind pro-american sau pro-occidental, a ales pentru deplina lamurire a cititorilor sai, o definitie de mijloc.

Islam’ ul este un cuvant arabesc si inseamna a se supune, a asculta, a fi docil. Din cauza ca se bazeaza pe o deplina supunere fata de Allah i se spune islam. Este a treia mare religie monoteista a lumii in care traim, aparuta in ordine cronologica dupa Mozaism si Crestinism, dar completandu-le pe cele doua, avand foarte multe puncte comune, din care cauza, multa vreme a fost perceputa, intr-o faza incipienta, ca o alta erezie iudeo-crestina, ceva mai avansata.

Am defini Islamul ca un sincretism miraculos in poezia sa, fara a-i aduce vreun elogiu, spre a nu lasa loc de interpretari. Datorita acestor idei comune ambelor religii, amintite anterior, Islamul a fost o vreme privit ca o secta de factura iudeo-crestina, cel putin pana la raspandirea Coranului, prin intermediul, evident, al lumii islamice. Ce este Coranul? Nimic mai simplu, o carte sfanta in acceptiunea islamica, dar diferita net de celelate creatii literare si religioase ale umanitatii. Coranul are 114 capitole, numite “sura”, compuse din versete; versetele sunt numerotate. Aproape toate capitolele incep cu “in numele lui Allah cel Milos si Milostiv! (bism Allah al-Rahman al-Rahim)”. Coranul (vezi imaginea de mai sus) incepe cu sura urmatoare, care este folosita in fiecare din cele 5 rugaciuni zilnice. In acceptiunea islamica, Coranul este considerat a fi ultima carte sfanta, facut pentru stadiile cele mai avansate ale societatii si valabila pana la sfarsitul lumii. Coranul este principala sursa care stabileste legea, morala si teologia islamica. In anumite cazuri insa, Coranul nu da destule detalii - spre exemplu in cazul rugaciunii. De aceea, el este completat de exemplul dat de Mahomed - ce se stie ca a zis sau a facut el (Hadith). Hadith insa, spre deosebire de Coran, nu a fost scris si a circulat sub forma orala timp de doua secole.

In secolul 9, autoritatile islamice au incercat sa redea autenticitatea Hatithului. Acesta a fost studiat intens, unele lucruri au fost respinse ca neautentice, iar altele admise.

Se considera ca prin traducere din araba, Coranul (القرآن, al-Quran, in araba, N.A.) isi pierde din inteles si profunzime. Traducerile sunt doar aproximatii ale textului in araba, care este cuvantul lui Allah. Sigur, scopul articolului nu este de a face o incursiune in religia islamica, dar, cateva aspecte ne vor ajuta sa elucidam mai bine prin prisma ei, problemele fierbinti din zona Golfului Persic, prezente azi, acolo unde in timpuri ancestrale exista un focar de civilizatii suprapuse bidirectional. Prin relatiile extrem de complexe ale Tarilor Romane cu Inalta Poarta, din secolul al XIV-lea si pana la obtinerea Independentei de Stat a Romaniei, la 9 mai 1877, lumea islamica a fost perceputa ceva mai usor in mediile culte, iar infiintarea Institutului de Studii Orientale de la Bucuresti vine sa completeze, prin cartile si studiile editate de catre orientalisti de marca, imaginea Islamului in raport cu alte culturi. Din aceste studii, carti si articole, am corelat cateva informatii, spre deplina lamurire a cititorilor nostri, referitoare la Islam. Ca si in contextul altor mari religii ale lumii, religia islamica a avut un areal de formare si unul de raspandire. Primul corespunde partii de NV a Peninsulei Arabia, unde se afla de fapt cele doua mari centre religioase ale lumii islamice, Mekka si Medinah.

Motto:”Iubeste-ti prietenul pana la un punct, caci este foarte posibil ca el sa-ti devina dusman intr-o zi; si uraste-ti dusmanul pana la un punct, caci este foarte posibil ca intr-o zi el sa devina prietenul tau.” - Ali bin Abi Talib

“Punandu-ti la îndoiala principiile initiale dai dovada ca esti un om civilizat.” - Oliver Wendell Holmes

“Adesea le oferim dusmanilor nostri mijloacele propriei noastre distrugeri.” – Aesop

O poveste din Turn…

Pentru a deveni o monarhie puternica, apreciata si demna de invidiat, Anglia a cunoscut cea mai teribila zguduitura, in veacul al XV-lea, Razboiul Rozelor. As putea-o compara cu framantarile launtrice din adancurile Pamantului care se revarsa la suprafata sub forma cutremurelor si a eruptiilor vulcanice, dar, care in acelasi timp, modeleaza suprafata scoartei terestre, o cizeleaza, ii da un suflu nou, un alt contur. Esecurile guvernarii regelui Henric al VI-lea au dus la ruinarea autoritatii regale engleze, cu mult inainte de Revolutia Burgheza de la 1642. Nemultumiti de individualismul regelui, consilierii sai s-au revoltat si au aparut fracturile in individualisme distincte sau factiunile rivale, pe fundalul dezastrelor armatelor engleze peste Canalul Manecii, in Franta.

Daca in primavara anului 1456, regele era capabil, cel putin nominal, sa preia destinele regatului, criza de autoritate se adancea. Regina Margaret muta Curtea la Coventry, orasul regal al Casei de Lancaster si ai simpatizantilor lor, in vara aceluiasi an, spre a indeparta familia de York si pe sustinatorii acesteia de la guvernare, inclusiv interdictia de a mai participa la intrunirea Marilor Consilii ale Coroanei. Aceasta frantuzoaica, cu vadite sentimente anti-engleze, pe deplin justificate in epoca, acumuleaza tensiuni, care dau posibilitatea Casei de York sa-si revina, in partea de nord a tarii, la granita cu Scotia, o alta rivala a Angliei, acolo unde trupele yorkiste, desfasurate sub locotenenta ducelui, aveau menirea de a preveni un eventual atac prin surprindere al vecinilor din nord.

Motto: “Daca un individ este linistit din punct de vedere sufletesc, atitudinile si viziunile acelei persoane vor fi calme si linistite chiar si in conditiile unei mari agitatii.” (Tenzin Gyatso)
“Nicicand aceasta Anglie n-a fost si nu va fi cazuta la genunchii unui cotropitor trufas, decat cand ea l-a ajutat sa o doboare. Acum, cand domnii ei sunt intorsi acasa. Trei unghiuri ale lumii vie-n arme. Si vom tinea. De nimeni nu ne pasa cat Anglia -si ramane credincioasa” (Regele Ioan, William Shakespeare, Act.V, Sc.VII)

O poveste de cronica din vremuri demult apuse…

Nu stim in ce masura englezul veacului al XV-lea, de era om de rand, nobil sau rege, percepea conflictul civil asa dupa cum il definim astazi, cand disciplinele istorice de specialitate s-au diversificat si avem diferite nuantari conceptuale despre conflictele militare care au dominat planeta noastra in diferitele sale etape istorice. Dupa formele de manifestare in teren, conflictele militare cunosc mai multe categorisiri, dupa cum le-au stabilit analistii militari si au cauze foarte variate: razboaie de diversiune, ca de pilda loviturile de stat (Revolutia din Decembrie ‘89), razboaie conventionale, care se manifesta prin cucerirea unui stat de catre altul (Irak vs. Kuweit, invazia sovietica din Afghanistan, 1979), razboaie neconventionale, precum atacurile teroriste, razboaiele civile (Razboiul Civil din Spania), din care au facut parte si conflictele religioase europene din al XVI-lea veac (Noaptea Sfantului Bartolomeu 1572, Razboiul de 30 de ani), razboaiele de eliberare nationala (Romania in Primul Razboi Mondial) si de decolonizare (Mozambic 1969) si altele.

Este foarte greu sa incadram Razboiul Rozelor intr-una dintre categoriile expuse mai sus, deoarece aceste categorisiri au intrat in uzul specialistilor, incepand cu veacul al XIX-lea, data de la care disciplinele militare sau cele care se ocupa exclusiv de desfasurarea conflictelor in teren, se sistematizeaza. Razboiul Rozelor este prelungirea interna a lungului conflict de peste 100 de ani care se desfasura intre Anglia si Franta, de la 1337. Daca privim din acest unghi evenimentele din Anglia, putem intelege ceva mai usor politica nobililor din cele doua factiuni rivale la adresa unei monarhii, aparent intr-o stare de declin, in ceea ce priveste maniera executiva de conducere.

Exista insa mai multe metode de a cerceta un asemenea eveniment. Vom aplica in premiera, ca si colegii nostri de pe prestigiosul canal History Channel, teoria jocului in economie, dupa economistul de talie mondiala John Nash, laureat al premiului Nobel in 1994, cel care a devenit cunoscut si prin capodopera cinematografica A Beautiful Mind (2001,in regia lui Ron Howard), cu Russell Crowe, in rolul principal.