|
Aprilie 1940...la numai câţiva kilometri de Smolensk, o localitate din „Mama Rusie”, o pădure umedă şi seculară, străjuia, ca şi astăzi, cenuşie-tăcută, împrejurimile unui sătuc uitat de civilizaţie, Katyn...şi aici, un pluton de execuţie al NKVD-ului, execută în neştire, pe la spate, după un ordin diabolic semnat de Iosif Visarionovici Stalin, 22.000 de ofiţeri polonezi, capturaţi de sovietici, toţi intelectuali, după moda vremii, căci, „fiarei” de la Moscova, nu-i plăceau oamenii şcoliţi. La insistenţele guvernului polonez, aflat în exil şi într-o alianţă anti-germană cu Rusia Sovietică, de a fi eliberaţi cei 15.000 de prizonieri capturaţi în 1939, dintre care o bună parte executaţi la Katyn, Stalin răspunse, printr-o minciună sfruntată, numai de el diabolic ticluită, că mulţi, desgur, au evadat din lagăre, fugind în Manciuria (o provincie chineză, n.a.). Cadavrele fură, desigur, aruncate într-o groapă comună şi asanată mai apoi. Trei ani mai târziu, roata Istoriei se va întoarce, într-o zi fatidică de 13 aprilie 1943, când profesioniştii din Wehrmacht-ul german, descoperă groapa comună şi o redau istoriei pierdute, complicând pe veci relaţiile Est-Vest. Însă, în 1990, un mare om de stat Mihail Gorbaciov (sau Gorbi, n.a.), recunoaşte în faţa lumii genocidul din 1940...Acelaşi an, 1940, aducea o tragedie şi asupra României reîntregite prin odiosul Pact Ribbentrop-Molotov (1939), când, la 28 iunie 1940, ţinuturile româneşti: Basarabia, Bucovina şi Herţa, erau anexate brutal URSS-ului şi aşa au rămas, din păcate, până azi.
 |
Subscribe to this comment's feed
