|
Poate că cel mai fidel portret al său, desprins parcă din real de pe un tablou de epocă în lumini şi umbre, ne este redat în filmul artistic nominalizat la Emmy, „The lost Prince”, şi numai în interpretarea de excepţie a lui Tom Hollander, un actor englez „pur sânge” la fel ca şi înaintaşul său George al V-lea (1865-1936), rege al Marii Britanii şi Irlandei (din 1920 şi al Irlandei de Nord) şi împărat al Indiei, din 1910 şi până la moartea sa şi care, în film, ca şi în realitate îşi trăieşte drama sa: un pacifist convins ce crede într-o lume utopică până ce un foc, la Sarajevo, în Bosnia-Herţegovina, îl trezeşte la o cruntă realitate ce-l va marca o viaţă: Marele Război (1914-1918). Află că este în război câteva zile mai târziu, căci, voit i-au ascuns miniştrii săi vestea, de o teamă ascunsă: strămoşii săi erau germani din Electoratul de Hanovra. Constrâns de ai săi demnitari va fi nevoit să renunţe la Casa de Saxa-Coburg-Gotha, pentru actuala Casă de Windsor, mai engleză decât cea germană. Dramele l-au măcinat de timpuriu, iar vestea asasinării vărului său, ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, i-au prăbuşit un vis: al unei Europe stabile. Un alt regizor şi actor de seamă, maestrul Sergiu Nicolaescu, ni-l readuce la viaţă pe Carol I al României (1839-1914), contemporan cu suveranul englez şi prins în aceeaşi dramă, care pentru el începea în ultimul său an de domnie, 1914, la Peleş. Găsi, la 27 de ani, o Românie instabilă, după abdicarea lui Cuza şi, pentru un prinţ german din Casa Hohenzollern-Sigmaringen a conduce un stat în devenire la poarta Balcanilor a fost o adevărată provocare, pe care şi-a dus-o cu succes până la capăt, împreună cu miniştrii săi. Ne aduse Independenţa faţă de Poartă în 1877, proclamă România ca regat la 1881 şi muri îndurerat la 10 octombrie 1914, deoarece nu a putut să onoreze o veche promisiune: intrarea României în război de partea Germaniei kaiserului Wilhelm al II-lea. Trăi şi el o dramă de familie: nu a putut să aibă un fiu legitim care să-i succeadă la tron. Regele nostru odihneşte acum la Curtea de Argeş, iar noi îl putem vedea azi în viaţă numai în interpretarea de excepţie a maestrului Nicolaescu
|