In loc de introducere

Expeditiile lui Napoleon Bonaparte in Egipt, activeaza in lumea istoricilor si cercetatorilor arheologi o noua disciplina, Egiptologia, care se situeaza la limita dintre istorie si arheologie si care se ocupa in principal cu studiul Egiptului Antic, din zorile existentei sale multimilenare ca stat si pana la cucerirea sa de catre Alexandru cel Mare. Egiptologia moderna se consideră a-şi avea începutul în anul 1822, când Jean-François Champollion a anunţat descifrarea generală a sistemului hieroglific egiptean folosind Piatra din Rosetta ca principal ajutor.
Atractia Egiptului Antic a fascinat pe multi savanti din spatiul Europei Occidentale pe tot parcursul ultimelor doua secole, iar deschiderea lumii islamice egiptene catre Vest si bunele relatii dintre Egipt si lumea contemporana au favorizat, fireste, o revigorare a siturilor arheologice de pe malurile Nilului. Figura centrala si proeminenta sau daca vreti mentorul cercetarilor egiptologice de teren este profesorul egiptean dr. Zahi Hawass, pe care multi dintre noi il cunoastem prin emisiunile de specialitate difuzate si la noi, personalitate care detine si functia de sef al Consiliului Suprem pentru Antichitati al Egiptului.

Dr. Zahi Hawass (vezi foto) este un cercetator neobosit al Anticului Egipt, mereu pe teren alaturi de cei mai renumiti egiptologi in viata, motiv pentru care imi permit sa va prezint astazi, in contextul rubricii noastre saptamanale, cateva dintre cele mai recente descoperiri ale domniei sale.