|
Scris de Adrian Popovici
|
|
duminică, 01 noiembrie 2009 |
Cum şi când te-ai apucat de blogging? M-am apucat de blogging în august 2005, scriind ca redactor Altermedia pe o platformă de blog Wordpress, foarte populară ca şi acum. În ianuarie 2007 am achiziţionat un domeniu .eu pe care ulterior am încărcat pagina personală pe care o vedeţi în prezent. Nu este un blog în adevaratul sens al definiţiei, dar rulează pe o platformă de blog transformându-se dintr-o pagină personală de autor într-o revistă online de istorie alternativă şi
universală, deoarece mai mulţi cititori şi-au exprimat dorinţa în această direcţie, încă de pe când aveam rubrica pe Altermedia România.
Ce beneficii crezi că ţi-a adus blogul? Eu cred că beneficii de imagine şi de brand, nu neapărat financiare, deşi vedeţi sistemul popular Google Ad Sense implementat, banii obţinuţi, puţini, sunt destinaţi întreţinerii de site, plus cheltuielile aferente investiţiei online: domeniu, host, design. Adevăratele beneficii le au însă cititorii dornici de o altă istorie, diferită de cea politizată din şcoli. Eu şi echipa mea tehnică din spate monitorizăm în permanenţă ce se întamplă în lume ca descoperiri istorice recente şi de actualitate, apoi centrăm evenimentul, îl dezvoltăm în scris şi îl aducem opiniei publice la cunostinţă.
Cât de eficient consideri că este blogul ca instrument de comunicare? Foarte eficient şi de viitor, într-o continuă dezvoltare. Avem pus la punct un sistem de media-marketing foarte puternic şi condiţii de utilizare în acord cu legislaţia navigării online. Toate acestea le-am gândit încă de la început pentru un dialog constructiv cu cititorii noştri.
Ce înseamnă Internetul pentru tine? O sursă de informare rapidă şi eficientă. Îl folosesc din 1997, de când datează şi adresa mea de e-mail, pe care o folosesc şi în prezent.
Ctrl+A Suceava / Adrian Ioan POPOVICI
|
|
Ultima actualizare ( duminică, 01 noiembrie 2009 )
|
|
Doamna de Montespan si Domnul Cantemir |
|
|
|
|
Scris de Adrian Popovici
|
|
vineri, 23 octombrie 2009 |
|
O cunoaştem cel mai bine din romanele lui Alexandre Dumas-tatăl, însă a rămas in istorie ca Francoise Athenais, Marchiză de Montespan (1641-1707) şi se pare, după cum spun, pe la spate, gurile rele, că ar fi fost amanta regelui Ludovic al XIV-lea, căruia i-a dăruit nu mai mult de şapte copii. Era, în acelaşi timp, după moda vremii, încetăţenită la colorata Curte a Franţei încă din vremea răposatului Henric al IV-lea, dama de companie a Mariei Tereza, deşi căsătorită de ceva timp cu aiuritul marchiz de Montespan. Se implică activ în politica Franţei timp de 20 de ani, până ce fu înlocuită de o altă amantă curtezană, Francoise de Maintenon, după cum plastic ne grăieşte sociologul utopist Saint Simon în ale sale Memoires. Prinsă cu magia neagră, tot la modă în epocă, părăsi Curtea în 1691 şi o regăsim retrasă ca maică stareţă într-o mănăstire, unde-şi ispăşi păcatele tinereţii. Şi, în timp ce marchiza de Montespan îşi irosea viaţa în petreceri şi intrigi de Curte, undeva în Moldova şi tot timp de 20 de ani, domnul cărturar Dimitrie Cantemir (1673-1723), prea puţin preocupat de politica vremii, cât mai mult de studiul slovei, îşi irosea tinereţea pe băncile Academiei greceşti de pe lângă Patriarhia de Constantinopole, aprofundând istoria şi civilizaţia orientală, nefiind străin nici de obiceiul cel islamic pomenit în Coran, ajutându-l să desăvârşească Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman, către 1716, în latină, limba cea internaţională de atunci. Lucrarea, un best-seller, apare la Londra, la Paris şi în germană la Hamburg, ceea ce-l determină pe filosoful Leibnitz să-i solicite domnului moldav o Descriptio Moldaviae, rămânând în conştiinţa românească ca un Lorenzo de Medici, după cum foarte plastic l-a numit peste veacuri George Călinescu.
|
|
Scris de Adrian Popovici
|
|
marți, 22 septembrie 2009 |
|
Secolul al XIX-lea sau „veacul naţionalităţilor”, cum este cunoscut îndeobşte în istoria universală, cu un capitol cronologic scris important „Epoca Modernă” a însemnat, la scară europeană şi mondială, un întreg angranaj de schimbări majore, evidenţiate prin aplicarea practică a unor idei răsfrânte încă din veacul „iluminat” precedent asupra societăţii: revoluţie, reformă, democraţie, partide politice, constituţie, toate conducând la construcţiile naţionale, aşa cum le percepem noi astăzi ca state de sine stătătoare pe harta lumii. Fiecare stat a avut în această perioadă de veac XIX o evoluţie „labirintică” prin istorie, spaţiul românesc integrându-se la toate palierele societăţii acestui angrenaj de factori, rezultatele fiind evidente şi de durată: Unirea de la 1859, Regatul României (1866-1918) şi măreaţa înfăptuire unitară de după Primul Război Mondial, România Mare. Crestomaţia sau culegerea de texte istoriografice „Prin labirintul Istoriei, stat, societate şi individ în perioada construcţiei naţionale”, coordonată de prof.univ.dr. Dumitru Vitcu de la Universitatea „Stefan cel Mare”, vine să completeze imaginea de ansamblu, destul de sumară şi lacunară, pe care mulţi dintre noi ne-am format-o „searbăd” despre realităţile spaţiului românesc, din perioada sus-amintită, care se subînscrie de fapt contextului european al afirmării naţionale. Culegerea de studii a apărut prin finanţarea proiectului ştiinţific omonim sub care apare volumul de faţă, înscris în cadrul grantului GAR nr11/2008, de către Academia Română şi prin amabilitatea Editurii Junimea, fiind structurată intuitiv şi sugestiv pe câteva capitole mari: Dincolo de orizont, Realităţi istorice, impresii şi imagini locale, Tendinţe iniţiative, dezbateri, Chipuri, direcţii şi acţiuni modernizatoare, Dincolo de fruntariile vremelnice, Ipostaze ale crizei şi un capitol important, de final, Început de regim totalitar, cartea acoperind astfel, prin studiile sale un secol şi jumătate din afirmarea naţională românească de secol XIX şi XX. Dintre autorii care semnează studiile inovatoare în domeniul istoriei noastre naţionale se numără câteva nume consacrate deja, istoricul Dumitru Vitcu, coordonatorul acestui volum, Tudor Dan Duzinschi, Dinu Balan, Mihai Ştefan Ceauşu şi alţii despre care, în Cuvântul Înainte, universitarul sucevean mărturiseşte: „specialişti consacraţi, ori tineri cercetători situaţi pe varii trepte ale afirmării ştiinţifice, şi-au propus să ofere cititorului avizat, ca şi publicului îndrăgostit de istorie, o suită de aspecte, chipuri şi imagini, preocupări sau acţiuni, împliniri sau obstacole semnificând, laolaltă, tot atâtea „stop-cadre” tematice utile, poate chiar indispensabile, viitoarelor monografii ori sinteze”.
|
|
