|
|
|
|
|
Scris de Adrian Popovici
|
|
vineri, 19 februarie 2010 |
Cu secole în urmă, un tânăr „visător” portughez, născut în zodia prinţilor acestei lumi, se hotărî să se retragă din viaţa politică, spre a medita în linişte la viitorul ţării sale, care visa deja să cucerească şi alte lumi, necunoscute, şi „lumi noi să aducă lumii”, după cum foarte plastic se exprima conaţionalul său Camoes, în a sa Lusiada, la 1572, glorificându-şi înaintaşii. Henric al IV-lea Navigatorul sau El Navidad (1394-1460) a devenit cea mai populară figură din ţara sa, Portugalia, aducându-le în fiecare an de Crăciun, daruri copiilor, imortalizat într-un colind la modă (Feliz Navidad sau Mos Craciun este asimilat in traditia portugheza cu Henric al IV-lea, n.a.). Dar ce daruri? Frumuseţile minunatei noastre planete albastre: ţări şi insule, continente şi mări...Contemplând nemărginita mare ce se zărea albastră de la Vila do Infante, castelul său din Sagres, din pitoreasca regiune feniciană Algarve, prinţul îşi adună la curtea sa pe cei mai pricepuţi cartografi, navigatori, astronomi, evrei, arabi ori mauri, încurajându-şi compatrioţii să exploreze marea, tot mai departe şi mai departe de infinitul albastru. Ca să folosim un termen pompos din ziua de azi a „sponsorizat” expediţii de explorare spre insule din necunoscutul Atlantic, coborând de-a lungul coaste de Vest a Africii. Încercă să găsească o rută maritimă spre India (ţara mirodeniilor) şi sfârşi prin a întemeia o şcoală de navigaţie. João Gonçalves Zarco, Bartolomeu Perestrelo si Tristão Vaz Teixeira redescoperiră Madeira şi astăzi putem degusta un vin celebru. Cultivă mândria portugheză a exporatorilor şi muri, plâns de contemporani, dar munca îi fu continuată Bartolomeo Dias ori Vasco Da Gama. Cam în aceeaşi perioadă, în timp ce portughezii noştri luptau cu „misterele” mării, Moldova trăia alte convulsiuni. Străvechea dinastie muşatină încerca să menţină un echilibru, instabil uneori, la fruntariile Europei Creştine (denumirea convenţională atribuită bătrânului continent s-a materializat abia în secolul al XVIII-lea, aşa cum o percepem azi, n.a.). Ştefan I Muşat (1394-1399), se făcu aliat polonilor, dar îl supără aprig pe rivalul lor, trufaşul rege maghiar Sigismund de Luxemburg care, pregăti o pedepsire militară domnului moldav asediind fortificatul Neamţ, dar, se văzu clar că nu putu cuceri cetatea. Astfel că la Ghindăoani, în februarie 1395, Ştefan îi nimici oastea în retragere, intrând glorios în istorie. El odihneşte azi veşnic la Manăstirea Bogdana din Rădăuţi, unde strănepotul său vrednic, Ştefan cel Mare, pe piatra de mormânt, pusă chiar din ordinul său, aminteşte în piatră de victoria de la Ghindăoani.
 |
|
|
|
|
|
|
Subscribe to this comment's feed
