|
Azi îl mai studiem, printre rânduri, desigur, la liceu, sau aşa zisele fals-pompoase colegii, însă ideile sale revoluţionare au influenţat, vădit deformat, o doctrină: Nazismul. S-a numit, în epocă, Friedrich Nietzsche (1844-1900), descriind, în operele sale, voinţa liberă şi puternică ce-l transformă pe om, în supra-om, la o altă dimensiune evoluţionistă. Respingând conceptele creştine, el susţinea afirmarea vieţii prin „voinţa de putere”. Pe vremea când era profesor la Basel (în Elveţia, n. red.) s-a împrietenit cu marele geniu al muzicii, Richard Wgner, căruia îi şi dedică, dealtfel, o lucrare, „Naşterea tragediei din spiritul muzicii” (1872), asociindu-i operele cu tragediile greceşti de dinainte de Hristos. Însă, ca mai toţi filosofii, înnebuneşte către 1889, fiind îngrijit de sora sa, murind la 1900. O altă opreă de-a sa, „Aşa grăit-a Zarathustra”, îl va influenţa o perioadă, pe marele nostru poet Mihai Eminescu. Undeva, la Porţile Moldovei, o atracţie ca de magnet îi răpea pe tinerii vremii la studiile înalte din Paris. În această „capcană” căzu şi Vasile Alecsandri (1818-1890), scriitor al generaţiei paşoptiste (1848-1849), angajându-se, ca politician, în idealul Unirii Principatelor (1859), apoi în câştigarea Independenţei Statale (9 mai 1877), apoi ca sciitor (creatorul pastelului în literatura română) şi folclorist (tradus în enleză, franceză şi germană), iar comedia sa de moravuri Coana Chiriţa, se studiază şi azi în şcolile de la noi, câte au mai rămas. A fost primul ministru de externe al Principatelor Unite (1855-1860) şi ministru al Vechiului Regat al României la Paris (1885-1890)
 |
Subscribe to this comment's feed
Un sfat prietenesc:cauta sa fii original, nu debita banalitati arhicunoscute spuse de altii. Eu traiesc intr-o zona,unde rigoarea, seriozitatea dau tonul si fac muzica.Se pare ca l-ai uitat pe Maiorescu! Ar fi bine sa-l recitesti, ca sa nu cazi in ridicol. Repet :Sunt sfaturi prietenesti, nu atacuri la persoana.