Monthly Archives: October 2018

Despre biserica parohiala cu hramul “Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir”

Despre natura locurilor udeştene, scurte precizări

Comuna Udești este localizată în partea de est a județului Suceava, la o distanță de 16 km de municipiul Suceava. Teritoriul comunei este străbătut de drumul județean DJ 209A Suceava – Liteni.
Așezările rurale au evoluat, în principal sub acțiunea factorilor social-economici, dar s-au dezvoltat și sub influența mediului natural, a localizării în raport cu existența unor resurse, a unor microclimate de adăpostire, a terenurilor prielnice pentru extinderea vetrelor. Referitor la formarea și evoluția așezarilor rurale, menționăm că actuala rețea este rezultatul unui proces istoric, multisecular care atestă continuitatea de locuire a acestui teritoriu din cel mai vechi timpuri.
În documentele moldovenești găsim o referire la Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, cel care a dat Mitropoliei din Suceava doua sate: Pascarii și Zabolotineii. Satul Pascari și-a schimbat numele în Udești în a doua jumătate a sec. al XVI-lea.
Ștefan cel Mare a dăruit slugii sale, Șteful Cernat, mai multe sate din Moldova și Saliștea lui Petir Tataru și poiana care era pe Suceava în jos, mai jos de Rusciori și Raușeni, din apropierea Pascarilor și Zabalotenilor, proprietatea Mitropoliei din Suceava.
Pe la 1580, domnul Moldovei, Iancu Sasu-Vodă întărește lui Ionașco Ghenghea partea din satul Udești pe care a cumpărat-o de la urmașii lui Ștefan Cernat. Atunci apare pentru prima oară numele satului Udești, în locul satului Pascari.
Pe la 1619, acelaș boier Ionașco Ghenghea cumpăra de la Dumitrașco, portarul de Suceava, parte din satul Udești.
În anul 1621, satele Pascarii-Udești și Zabalotenii din cuprinsul Siliștei lui Petir Tataru, au fost numai proprietatea Mitropoliei.
La data de 2 iulie 1776, dupa convenția dintre turci și austrieci, a fost ruptă din trupul Moldovei o fâșie de teritoriu de cca. 290 de sate și dată hasburgilor. Acest teritoriu s-a numit Bucovina și a intrat sub dominație austriacă, din care a scăpat după 142 de ani, când s-a prăbușit Imperiul Austriac (1918). După anul 1918 şi până în prezent, satul Udești face parte din județul Suceava.

Crestinism vs. Islam

Se spune pe drept cuvânt că slava cea deşartă întunecă minţile oamenilor, iar această judecată o vom desprinde din ascensiunea sacerdotală a asmoneilor. Glorioşii preoţi Macabei, înfrângând-ul pe trufaşul sirian Antioh al IV-lea, s-au întors la Ierusalim şi au curăţat Templul de toată necurăţia şi întinăciunea. Cu adevărat după exilul babilonian poporul iudeu renăştea spiritual sub cârmuirea Marelui Preot. Israelul devenea stat teocratic şi acest lucru se întâmpla puţin după anul 142 î.Hr., adică după semnarea unui tratat cu regele seleucid. Poporul iudeu, printr-o ceremonie solemnă, nu lipsită desigur de încărcătură religioasă l-a proclamat pe Simon „mare preot, general şi rege al evreilor”. Începea era dinastiei Asmoneilor, nume care derivă de la un anume Asmon, un strămoş al lui Matatia. Odată ajunşi la „slava cea deşartă”, Asmoneii cad ei înşişi în patima cuceririlor, recuperându-şi fie teritoriile regale davidice sau, mai mult, împingând graniţele istorice spre cele patru vânturi.
În sud armata sacerdotală ajunge până la poalele Munţilor Negheev şi râvneşte, fără vreun drept istoric, regiunea Idumeea (astăzi pe teritoriul Regatului Haşemit al Iordaniei). Idumeenii au fost convertiţi forţat la iudaism. Nici samarinenii care se închinau adevăratului Dumnezeu, doar că pe Muntele Garizim, nu au scăpat de ocupaţia militară israelită. Conflictul din zilele noastre, o veşnică rană deschisă, dintre palestinieni şi evrei, credem că îşi are obârşia din acele vremuri asmoneene…

F


Asmoneeni au devenit regi în toată puterea cuvântului, manevrând relaţiile politico-comerciale din zona Mediteranei Orientale. În paralel, corupţia de la curtea din Ierusalim atinge cote alarmante, asemănătoare fiind oarecum putredei Curţi franceze de la Versailles. Să vedem în ce mod? În anul 104 î.Hr. un preot, pe nume Ioan Hircam transferă regatul ca pe o moştenire de familie, soţiei sale. Aristobul, cel mai mare dintre fiii defunctului îşi trimite mama la carceră, unde îşi va da duhul, fiind înfometată. Matricidul fiind comis, Aristobul plusează lozul cel mare, îşi trimite trei fraţi de sânge la temniţă şi îl asasinează pe al patrulea. Dumnezeu însă, văzând faptele sale, îi ia sufletul. Tragedia nu se termină cu acest episod, Alexandru Ianeu, fratele lui Aristobul, preluând prerogativele de Mare Preot, îi ucide cu sânge rece pe ultimii doi fraţi rămaşi în temniţă… E foarte greu să ne imaginăm percepţia canonicului evreu de rând asupra acestor crime. Le privea ca pe ceva normal, ţinând cont de primatul sacerdoţiului şi al religiei în viaţa de zi cu zi? Se îngrozea văzând aceste crime comise de casta Asmoneilor? Nu ştim şi nu ne dorim să aruncăm judecăţi fără temei documentar. Sub acest Ianeu de tristă amintire, religia lui Moise primeşte o nouă lovitură sub centură de astă dată, venită chiar de la şeful sacerdoţiului, Marele Preot!

eXTReMe Tracker