Monthly Archives: July 2017

Doua civilizatii stravechi: Okinoshima si Dridu

Se spune pe drept cuvânt că Muntele Athos sau Grădina Maicii Domnului este un loc sfânt al Ortodoxiei, cu mănăstiri frumoase, unele consacrate Maicii Domnului, chiar de către vrednicii noştri voievozi Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul ori martirul Vodă Brâncoveanu. Pe Muntele Athos accesul femeilor este interzis conform canoanelor în vigoare dar, oare să fie singurul loc sacru de pe planetă interzis urmaşelor Evei?
Mi-e teamă că nu! În extremitatea Orientului, la capătul celălalt al Terrei se află izolata insulă niponă Okinoshima, unde sunt trei mici morminte sacre Shinto, care constituie Muntele Sanctuarului Munakata. Insula poate fi vizitată o singură zi pe an, la data de 27 mai şi nu oricine poate ajunge pe insulă. Numărul vizitatorilor este limitat la 200 de bărbați care în prealabil trebuie să practice o abluțiune, adică o spălare rituală pentru purificare, în apa mării. În restul timpului pe insulă trăiesc doar preoţi șintoişti. Când vizitatorii pleacă, nu pot lua nimic cu ei și nu trebuie să vorbească despre călătorie. Data de 27 mai, când insula este deschisă publicului masculin este cea în care sunt comemoraţi soldaţii japonezi şi ruşi care au murit în luptă în Marea Japoniei, în 1905. Insula este din 2017 în lista Patrimoniului UNESCO.
Originile unui popor pot fi detectate cu ajutorul unei sau mai multor culturi străvechi conservate sub forma artefactelor, în sol ori în ape. În aceste situri arheologii găsesc urme total sau parţial conservate de locuinţe, arme, unelte, oase şi resturi alimentare, chiar. Poporul român nu face excepţie de la regulă, cel puţin astfel ni-l relevă Cultura Dridu, dată de numele unei vechi localităţi de pe malurile râului Comana din judeţul Ialomiţa. Ceramică, unelte, locuinţe şi ritualuri de înmormântare creştinească i-au făcut pe istorici să conchidă că aceste artefacte aparţineau de populaţia autohtonă romanizată deja din faza finală de formare a poporului român menţionat la acea vreme, sec. VIII-XI, în izvoarele contemporane sub numele generic de vlahi.

Un promotor al handbalului sucevean-Gelu Barhoata

Iţcăneanul Gelu Bârhoată a fost unul dintre promotorii sportului sucevean şi, deşi a jucat fotbal, al handbalului. Şi-a sacrificat şi timpul, şi sănătatea pentru echipa care astăzi reîncepe să devină ceea ce a fost odată.
Din păcate, aşa e în epoca asta, mulţi l-au uitat. Are o anumită vârstă, este bolnav şi se mişcă doar ajutat de cârje. Cu toate astea, n-a uitat el multe lucruri. Pe care vi le povesteşte în rândurile care urmează.

eXTReMe Tracker