Monthly Archives: July 2012

Portrete in Epoca-Noaptea Sfantului Bartolomeu (I)

Motto: ”Parisul merită o liturghie!” (Henric IV-lea , rege al Frantei 1589-1610)”

PARTEA I – SE ADUNĂ NORII

Traditia oralã aminteste de o întâmplare stranie, petrecutã la Curtea Frantei, o datã cu sosirea tinerei Catherine de Medici (1519-1589), spre a se cãsãtori cu regele Henric al II-lea (1547-1559). Acesta, iesindu-i întru întâmpinarea cuvenitã i-ar fi zis: „Doamnã, mã tem cã mirositi a mort…” [1]. Un blestem al soartei sau o profetie fatidicã? [2] Realitatea istoricã sustine faptul cã domnia reginei Catherina a însemnat o paginã nefastã pentru istoria Frantei, deschizând o epocã de intrigi politice, asasinate de curte si, nu în ultimul rând, un sir lung de rãzboaie civile religioase ce au însângerat Franta, culminând cu episodul Noptii Sfântului Bartolomeu, de care ne vom ocupa în cele ce urmeazã. Aceastã perioadã, cuprinsã între 1560-1589, ne-a fost revelatã prin intermediul romancierilor veacului al XIX-lea, ale cãror opere literare au început sã fie savurate la noi începând de prin 1832, datã de la care în cultura si civilizatia francezã se fac resimtite puternic în Principatele Române [3].

Fericitul Augustin si lumea barbara (Ultimul episod)

Motto:”Fiecare compozitor cunoaste suferinta si disperarea provocate de uitarea ideilor pe care nu a avut timp sa le noteze.” (Hector Berlioz)

Aratam ca raporturile lumii barbare cu civilizatia tarzie romana pot fi urmarite si din operele scriitorilor bisericesti, cu precadere cele de natura istoriografica, care tocmai vin sa completeze acea imagine de ansamblu pe care ne-am format-o uneori pe anumite tipare din diverse surse istoriografice ale lumii profane despre agonia Imperiului, finalizata prin episodul cuceririi Cetatii Eterne, de catre regele herul Oduacru, in 476 d.H. Se cuvine sa adaugam, pentru a evita orice confuzie, ca Imperiul Roman continua sa-si prelungeasca existenta in Apus, ca si in Rasarit, sub diverse coloraturi politice: Imperiul Carolingian sau Sfantul Imperiu Romano-German. Cele mai destructive invazii, ce au creat drama asaltarii limes-urilor romane, cu precadere in Apus, sunt ale lumii germanice, in ansamblu. Acesti germani vor anihila conceptul de Imperiu Roman Universal, ca rol civilizator, inlocuindu-l cu cel de stat national, idee ce va fi dezvoltata in Germania secolului al XIX-lea. Multi sefi de stat din Evul Mediu Timpuriu s-au dorit a fi continuatorii fideli ai Caesarilor Romani, ca de pilda Carol cel Mare, incoronat ca imparat al Occidentului in ziua de Craciun a anului 800 la San Pietro. Aceste aspecte particulare au fost succint abordate in cartea istoricului belgian Henri Pirenne, Mahomed si Carol cel Mare. Daca Fericitul Augustin ramane fara indoiala cel mai prolific scriitor al Bisericii, opera sa istorica nu dezminte calitatea autorului crestin.

eXTReMe Tracker